Prazul este originar din zona Mării Mediterane unde poate fi observat în flora spontană, fiind printre cele mai vechi plante legumicole cultivate.

Se cultivă în toate regiunile cu climă temperată de pe glob; în Europa, el este cultivat în special în țările din sud și cele din vest. La noi în tară cultura este mai extinsă în sud față de vestul țării.

Prazul are ca parte comestibilă tulpina falsă care se consumă în stare proaspătă sau preparată.

Cultura de praz poate fi înființată fie prin semănat direct sau prin plantare de răsad.

Prazul este o plantă rezistentă la frig, iar semințele germinează la 3-5 ⁰C. Are cerințe ridicate față de apă și lumină. Necesită soluri bogate, cu un pH neutru.

În cazul înființării prin semănat direct pregătirea solului se realizează în două etape: toamna şi primăvara.

Toamna:

  • Cartarea agrochimică a suprafeței unde va fi înființată cutura;
  • Discuitul (pentru desfiinţarea culturii anterioare şi nivelarea solului);
  • Fertilizarea de bază (gunoi de grajd şi 2/3 din cantitatea de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu);
  • Arătura adâncă la 28-30 de cm, pentru afânarea solului şi încorporarea îngrăşămintelor administrate.

Primăvara se execută următoarele lucrări:

  • Afânarea superficială a solului (lucrare executată cu cultivatorul de cutativație totală);
  • Fertilizarea de primăvară (cu restul de îngrăşăminte chimice pe bază de fosfor şi potasiu, plus azotatul de amoniu) în funcție de rezerva de elmente nutritive din sol;
  • Discuitul (pentru încorporarea îngrăşămintelor şi afânarea solului);
  • Erbicidarea preemergentă (pentru combaterea buruienilor);
  • Deschiderea rigolelor pentru modelarea terenului în straturi înălţate, cu lăţimea la coronament de 104 cm sau de 50 cm.

În ceea ce priveşte cultivarea prazului direct în câmp, epoca de semănat este primăvara cât mai devreme (1-10 martie), când terenul s-a zvântat şi se poate intra pe teren cu agregatul pentru semănat.

Tehnica de semănat constă în folosirea maşinilor de semănat care seamănă în benzi de 3 rânduri, cu 35 cm între rânduri şi 50 cm între benzi, pe teren nemodelat.

Norma de sămânţă care se foloseşte frecvent este de 33-34 kilograme la hectar, la care este indicat a se adăuga şi 0,1 kilograme de sămânţă de salată la 1 kilogram de sămânţă de praz, pentru a fi folosită ca plantă indicatoare.

Adâncimea de semănat este de 1,5-2 cm. Imediat după semănat, terenul se tăvălugeşte uşor, în vederea punerii în contact a seminţelor cu particulele de sol.

Răsărirea plantelor de praz va avea loc după circa 10-12 zile, perioadă în care terenul trebuie să fie suficient de umed şi să nu formeze crustă.

Îngrijirea culturilor de praz semănate direct în câmp constă în:

  • completarea golurilor (imediat ce se pot observa rândurile), folosind sămânţă umedă;
  • distrugerea crustei (cu ajutorul grapei stelate);
  • fertilizarea de primăvară (imediat ce plantele se observă pe teren se aplică 50-75 kg azotat de amoniu la hectar);
  • prăşitul (se execută mecanizat şi se repetă de 3-4 ori, pe intervalul dintre rânduri, dintre benzi şi potecile dintre benzi);
  • răritul culturii (se aplică atunci când plantele au 2-3 frunze, la distanţă de 10-15 cm între plante pe rând);
  • completarea golurilor (în timpul răritului se poate face o nouă lucrare, folosind plante eliminate la răritul pe rând);
  • erbicidarea în timpul vegetaţiei (după primul rărit, când plantele de praz au 2-3 frunze normale);
  • fertilizarea fazială (după cel de-al doilea rărit, se aplică două fertilizări la interval de 20-25 de zile; administrând, de fiecare dată, câte 50 de kilograme de azotat de amoniu, 60-80 kilograme de superfosfat şi 60 de kilograme de sare potasică la hectar);
  • irigarea culturii (în caz de secetă cultura se irigă de 7-8 ori prin rigole, în cazul terenului modelat, şi prin aspersiune, la cel nemodelat; începând imediat după răsărirea plantelor şi continuu până în luna septembrie, cu o normă medie de udare de 300 metri cubi de apă la hectar);
  • muşuroitul plantelor (efectuat ca şi bilonare a rândurilor cu plante; se face în scopul de a   determina albirea tulpinii false pe o zonă cât mai mare);
  • combaterea patogenilor (în mod special a manei prin aplicarea a 3-5 tratamente).

Producerea răsadului se face în răsadnițe reci, însămânțându-se în perioada februarie-martie și/sau martie-aprilie utilizându-se o cantitate de 3-5 kg samânță. Pentru un ha cultură sunt necesare 60-80 mp răsadnițe.

Lucrările de îngrijire. Pentru îngrijirea răsadurilor se aplică următoarele lucrări agricole: dirijarea factorilor de mediu, udarea, aerisirea, fertilizarea suplimentară, plivitul buruienilor, tratarea pentru prevenirea atacurilor de patogeni şi dăunători.

Vârsta răsadurilor pentru plantare se consideră optimă la 45-60 de zile de la semănat; când răsadul are următoarele caracteristici: 3-4 frunze adevărate; 15-16 cm înalţime şi 3-5 mm diametrul la colet.

Înfiinţarea culturilor
În vederea plantatului, răsadul se pregăteşte prin următoarele operaţiuni:

  • scoaterea răsadul din răsadniţă;
  • sortarea foarte atent;
  • fasonarea şi mocirlirea.

În cadrul operaţiunii de fasonare se reduc rădăcinile la 5-6 mm şi frunzele cu 1/3 din lungimea lor. Imediat după fasonarea rădăcinii, aceasta se mocirleşte, pentru a nu se deshidrata. Data plantatului optim este în intervalul 10-30 mai, uneori şi mai târziu, până în luna iunie. Tehnica de plantare constă în folosirea plantatorului (manual) sau a maşinilor de plantat răsaduri. Răsadurile se plantează mai adânc decât au fost în răsadniţă.

Schema de plantare în benzi; 4 randuri la distanța dintre rânduri de 40 cm după care se lasă distanța de 70 cm (70-40-40-40-40-70) dacă plantarea se realizează pe suprafețe mari, și conform schemei:60-30-30-30-30-60 dacă se plantează pe suprafețe cuprinse între 100 și 1000 mp.

Plantatul se face în câmp la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie. Adâncimea de plantare este de 10-12 cm, plantarea mai adâncă determină obținerea unor plante cu o porțiune mai mare de tulpină etiolată.

După plantare sau după ce plantele au răsărit, se fac 3-4 prașile mecanice și dacă este nevoie 1-2 prașile manual. În timpul perioadei de vegetație sunt necesare 1-2 fertilizări faziale cu azotat de amoniu 130-150 kg/ha substanță brută.

Recoltarea se face eșalonat, în funcție de destinația producției. Recoltat toamna târziu, producţia este destinată pentru păstrare şi/sau consum eşalonat în cursul iernii.

Recoltarea poate fi manuală, cu ajutorul cazmalei, sau semimecanizat; dislocând plantele cu ajutorul plugului fără cormană şi strângând manual plantele. Pentru consumul imediat, se scurtează rădăcinile şi frunzele şi se fac legături de 10-12 plante. Pentru consumul din timpul iernii, plantele dislocate cu rădăcină se păstrează în pivniţe sau se stratifică în nisip. Se mai poate păstra afară, în şanţuri, îngropat oblic şi acoperit cu pământ pe toată lungimea tulpinii. În regiunile cu climat mai cald, prazul poate rămâne în câmp, de unde se recoltează treptat, în funcţie de consum.

 

Productia de praz este de 30-40 tone/ha.