Obtinerea unor recolte de calitate superioara in conditiile unor costuri cat mai reduse, nu poate fi realizata decat prin aplicarea unor tehnologii specifice, perfectionate care sa permita o valorificare superioara atat a resurselor naturale cat si a inputurilor. In conditiile din tara noastra, cerealele paioase de toamna sunt frecvent atacate pe toata perioada de vegetatie, de un complex de boli si daunatori. Atacul acestora, inceput adesea inca din perioada de germinare-rasarire, poate cauza pagube importante exploatatiilor agricole. Din aceste considerente, actiunile de protectia plantelor prezinta un interes major, uneori chiar determinant, privind infiintarea culturii sau obtinerea recoltei, ceea ce impune cunoasterea de catre toate persoanele implicate si in primul rand de catre producatorii agricoli, a organismelor daunatoare si a factorilor care le influenteaza negativ evolutia. Avand in vedere ca la majoritatea culturilor, numeroase organisme daunatoare se transmit prin samanta si sol, iar atacul acestora se manifesta uneori imediat dupa semanat, determinand pagube insemnate, inclusiv compromiterea infiintarii culturii respective, se impune adoptarea unui sistem complex de masuri care in multe situatii se bazeaza pe tratarea semintelor. In cazul culturilor de orz de toamna dintre bolile care se transmit prin samanta se intalnesc taciunele zburator (Ustilago nuda), sfasierea frunzelor (Pyrenophora graminea), taciunele imbracat (Ustilago hordei) si patarea reticulara a frunzelor (Pyrenophora teres). Dintre daunatori culturii de orz cei mai importanti sunt larvele gandacului ghebos si larvele viermelui sarma.

Bolile culturilor de grau
In cazul cerealelor de toamna, exista o serie secvente tehnologice principalele de protectie, agrofitotehnice si chimice care trebuie avute in vedere inca de la infiintarea culturilor. Dintre boli, mentionam in primul rand atacul produs de malura comuna (Tilletia caries, T. foetida), cu o raspandire generalizata la nivelul intregii tari, dar si cel de malura pitica (Tilletia controversa). Alaturi de aceste boli periculoase si frecvente se pot intalni si alte boli transmise prin samanta, precum fuzarioza radacinilor, coletului si plantulelor (Fusarium spp.), taciunele zburator (Ustilago tritici) sau septorioza spicului (Septoria nodorum). Dintre daunatori, in situatii de monocultura pronuntata de cereale paioase de toamna, cel mai mare pericol sunt larvele gandacului ghebos (Zabrus tenebrioides). Monocultura graului favorizeaza inmultirea si a altor daunatori precum mustele cerealelor (Oscinella frit, Mayetiola destructor, Phorbia spp.), viermele rosu al paiului (Haplodiplosis marginata), viespile paiului (Cephus pygmeus, Trachelus tabidus), tripsul graului (Haplotrips tritici) sau nematodul boabelor de grau (Anguina tritici). De asemenea, monocultura sau alte verigi tehnologice incorect aplicate, favorizeaza inmultirea unor daunatori precum afidele (Macrosiphum avene, Ropalosiphum maydis, Schizaphis graminum) si cicadele (Macrosteles sexnotatus, M.laevis, Psamotettix striatus, P. alienus, etc). Trebuie precizat ca atacul afidelor si cicadelor pe langa vatamarea directa prin intepare si sugere, dauneaza indirect si prin transmiterea de virusuri si micoplasme, mai ales in cazul semanaturilor timpurii. Larvele gandacilor pocnitori-viermi sarma (Agriotes spp.) sunt, din cauza polifagiei lor, daunatori de sol importanti si in culturile de grau, putand produce pagube apreciabile in special pe terenurile grele si umede. Astfel, din cauza posibilitatii aparitiei si evolutiei numeroaselor boli transmise prin samanta si sol, precum si a daunatorilor, mai ales de sol, care impreuna afecteaza recolta, este necesara protejarea culturilor de grau prin utilizarea unui sistem de masuri de prevenire si combatere integrata, in cadrul caruia, alaturi de unele masuri agrofitotehnice se impune tratamentul chimic al semintelor. Pericolul pe care il reprezinta organismele daunatoare mentionate mai sus, de multe ori nesesizat la timp si neapreciat la justa valoare, constituie un motiv de ingrijorare pe deplin justificat. Faptul ca aceste boli sunt transmise de obicei prin samanta si prin sol, iar daunatorii exista in sol, evidentiaza necesitatea acordarii unei atentii deosebite masurilor de protejare a culturilor, inca din perioada de pregatire a campaniei de infiintare a acestora. Infiintarea culturilor, fara aplicarea masurilor corespunzatoare de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor ce se transmit prin samanta si sol, constituie un risc, stiind ca in perioada de vegetatie nu se mai poate interveni cu alte metode de protectie cu nivele similare de eficienta.

Combatere
Pe langa masurile agrofitotehnice este obligatorie tratarea semintelor cu fungicide si insecticide sau amestecuri numite insectofungicide, omologate in acest scop stiut fiind ca, unica masura sigura de combatere a daunatorilor de sol si a bolilor care se transmit prin sol si samanta este tratamentul semintei. Alegerea produsului de uz fitosanitar trebuie sa tina seama de organismele daunatoare care urmeaza a fi combatute si de asolamentul culturii. Tratamentele se vor face cu masini de tratare corespunzatoare, bine reglate, care sa asigure o acoperire uniforma a semintelor. Produsele fungicide omologate pentru prevenirea si combaterea bolilor care se transmit prin samanta sunt urmatoarele: Dithane Neotec 75 WG 2,5 kg/t, Dithane M 45 2,5 kg/t, NUPRID AL 600 FS 0,7 l/ha , Vandozeb 2,5 kg/t, Orius 6 FS 0,5 l/t, Dividend Star 036 FS 1,0 l/t la grau si 1,5 l/t la orz, PICUS FS, Vitavax 200 FF 2,5-3 l/t, Sponsor 6 FS 0,5 l/t,Celest Star 025 FS 1,0l/t la grau si 1,5 l/t la orz, CHINOOK FS200, Lamardor 400 FS 0,15l/t etc. Bolile combatute cu aceste produse sunt malura comuna si fusarioza la grau, taciunele si sfasierea frunzelor la orz.

ROZATOARELE MICI DIN CULTURILE AGRICOLE
Sub incidenta schimbarilor climatice, frecventa, intensitatea, extinderea si periculozitatea atacurilor de boli si mai ales de daunatori in culturile agricole a atins pragul economic de daunare acolo unde nu s-au respectat verigile tehnologice. In acest an pe fondul unei toamne secetoase, probleme deosebite au creat rozatoarele mici (soareci, sobolani). Pagubele provocate recoltelor si depozitelor de cereale si alimente se apreciaza la circa 10% din productia totala agricola. O pereche de sobolani poate distruge anual peste 30 kg de cereale si impreuna cu descendentii dintr-un singur an, pagubele provocate pot ajunge teoretic la peste 15 tone produse. Majoritatea rozatoarelor au regim variat de hrana, insusire care le permite sa se adapteze usor la cele mai diferite surse de hrana. In afara pagubelor economice, pot fi considerate ca purtatori de germeni precum si vectori in transmiterea a numeroase boli grave, transmisibile la om, cum sunt: trichineloza, leptosporioza, pesta porcina, icterul infectios, etc. Conditiile climatice ale acestui an caracterizate prin vreme calduroasa si secetoasa, au permis inmultirea soarecilor de camp (Microtus arvalis) si a sobolanilor de apa (Arvicola terestris). Sobolanul de apa (Arvicola terestris L.). Sobolanul are o larga raspandire pe glob. In tara noastra se intalneste din zona de campie pana in zonele dealurilor inalte si muntoase, la altitudini de 800-850 m.
Descriere. Sobolanul are blana bruna-roscata inchis dorsal, iar ventral este mai deschisa, parul este lung si lucios, urechile sunt ascunse in blana, botul este scurt. Lungimea corpului este de 12-17 cm. Coada este paroasa si depaseste jumatate din lungimea corpului.
Biologie. Femela naste de 2-4 ori pe an, cate 4-8 pui. Ierneaza in galerii sapate de sobolan, pana la doi metri adancime si este activ pe timpul iernii. Primavara, in aprilie-mai, sobolanul paraseste cuibul de iernare si migreaza in plantatiile pomicole sau pepiniere unde isi construieste alte galerii. De obicei, acesta prefera locurile inierbate si aici sapa galerii si apoi construieste cuiburile in care se inmulteste pe timpul verii. Are loc imperecherea, iar dupa perioada de gestatie de trei saptamani, femela naste 4-8 pui. Indivizii aparuti din aceasta generatie se inmultesc in continuare, dezvoltand alte generatii pana in toamna.

Mod de daunare
Sobolanul ataca radacinile mai multor specii de plante ierboase si lemnoase (sfecla, morcovi, gulii, varza, toate speciile pomicole). In locurile de invazie se gasesc numeroase resturi de plante in dreptul orificiilor de intrare in cuib, precum si plante ofilite cu radacinile distruse. La plantele lemnoase roade scoarta radacinilor sau baza tulpinilor pe care le decojeste complet. Pagubele cele mai mari se inregistreaza la pomii din plantatiile tinere si pepiniere. Galeriile construite de sobolani au directia randului de pomi, ajungand pana la 15-30 cm lungime si 15-30 cm adancime, iar cuibul se afla de cele mai multe ori sub radacina unui pom (30-45 cm adancime). Pe traseul galeriilor solul este ceva mai ridicat, sobolanul scotand musuroaie neregulate, turtite si mult mai mici decat de cartita. Pentru combatere se recomanda efectuarea lucrarii solului pe randul de pomi si eliminarea excesului de apa in zonele unde aceasta balteste. Pentru combaterea chimica se va folosi momeli/galerie activa.